Lista blogg-uri

CNN Global Public Square

BBC News - Home

Blog Archive

Tuesday 4 October 2011

Sculptorul SEVER SUCIU, de la Gambut

SEVER SUCIU, un artist nepereche

Ne cinstim înaintaşii dar nu e de ajuns să-i pomenim doar la momente importante, ci să construim spaţii în care amintirea trecerii lor prin viaţă să devină puncte de referinţă. Poate doar aşa vom salva de la uitare pe mulţi din cei fară de care noi, vieţuitorii, am fi fost mult mai săraci.

Sculptorul Sever Suciu a fost şi va rămâne un nume de referinţă în arta secolului XX. Este născut la Gâmbuţ şi întreaga viaţă a trăit cu nostalgia locurilor natale. Obârşia, talentul nativ şi determinarea l-a inspirat în realizarea de opere memorabile, care pot face cinste celor mai prestigioase muzee din lume.

Aceste simple considerente au îndemnat pe mulţi din mânuitorii condeiului să scrie cuvinte memorabile despre marele artist. Cu apariţia cărţii sub inspiratul titlu „POMUL VIEŢII", despre viaţa şi activitatea artistică a marelui sculptor ardelean, volum aparţinând distinşilor scriitori Nicolae Băciuţ şi Răzvan Ducan, , credeam că se închide cercul unui necesar „exerciţiu de preţuire şi admiraţie", că şi semantarul acestor rânduri se va alinia celor care îşi fac un obicei din a scoate la lumină anumite fapte şi chipuri, doar atunci când un interes se suprapune peste o zi calendaristică, cu mai mare sau mai mică relevanţă. Contrar propriilor dorinţe şi aşteptări m-am legat sufleteşte de personalitatea sculptorului Sever Suciu, despre care N. Băciuţ spunea atât de plastic:" Sever Suciu era un sculptor aparte. El lucra împreună cu natura, de la care lua materia primă deja într-o formă încărcată de expresivitate, trunchiuri de copaci care ele însele, în "sălbăticiunea" lor spuneau ceva, artistului revenindu-i să nuanţeze, să particularizeze metafora plastică. Povestea! Pentru că cele mai multe sculpturi ale lui Sever Suciu sunt "poveşti", istorii ale fiinţei în căutarea devenirii şi definirii sale."

Pe 17 februarie 2012, ar fi împlinit 88  de ani. Se cuvine o pioasă aducere aminte pentru ceea ce a fost ca om şi ca artist, pentru că de la înăţimea talentului său nemarginit a depăşit graniţa satului natal, Gâmbuţul minunat, care nu întâmplător a purtat mult timp numele de „Valea carpenului". De acolo de sus, din steaua lui norocoasă, veghea-va ceea ce noi cei care-i slăvim opera şi viaţa  şi va fi mândru că i se face dreptate, că truda lui nu a fost în zadar, că moştenirea culturală, lăsată posterităţii, este bine pusă în valoare. Primul pas, făcut de Răzvan Ducan, a fost ocrotirea statuilor prin mutarea lor în spaţiile Casei de cultură din Târnăveni. Al doilea pas poate fi creerea unui Centru cultural „Sever Suciu", într-un spaţiu disponibil de la o societate dezafectată, pe modelul est-german, de infiinţare a unor asemenea puncte de referinţă culturală, în hale de producţie neutilizare. Cu ajutorul municipalităţii, acest demers va prinde consistenţă, chiar plecând de la premisa că oraşul de pe Târnava Mică nu duce lipsă de aşa ceva, iar memoria marelui artist o impune. 

Nu doar pentru cei interesaţi amintesc câteva din oprele artistului: "Arborele vieţii" realizat în 1979, "Împăratul Carpaţilor şi Apostolul sărac" 1981, "Iov" 1983, "Alegorie dacică" 1984, „Iubirea de unire", "Familia psihologului", "Echilibru antic", "Suferinţa", "Naşterea filozofilor"  şi lista ar putea continua cu lucrările lui în lemn şi piatră.

Fără îndoială că legăturile afective, conexiunile de ordin estetic, au jucat şi vor juca un rol major în raportarea personalităţii mele la valoarea umană transmisă, intrinsec, prin educaţie şi tradiţie. Rolul esteticului ar trebui evidenţiat mai mult, plecând de la premisa că „viaţa e frumoasă doar în măsura în care noi reuşim să o înfrumuseţăm", după cum spunea Dimitrie Gusti, referindu-se la rolul transmiterii, din generaţie în generaţie, a obiceiurilor creative, artistice. Rămânând în această zonă, a moştenirii culturale şi artistice, e nevoie de făcut precizarea că abordez acestă temă din dorinţa de a mă justifica, se leagă şi se întrepătrunde.

Un om care este indiferent la artă, la frumos nu poate să trăiască decât înafara lui. Din această categorie se vor recruta, într-o perioadă de timp nedefinită, apologeţii

Luând ca model de referinţă propria atitudine, atitudinea lui estetică, poate declanşa şi cultiva gustul, plăcerea de a admira o operă de artă, filtrând prin propria sensibilitate valori estetice. Poate mai mult decât aceasta, este descoperirea unor talente şi punerea lor în valoare, care din nefericire se întâmplă destul de târziu sau deloc. Cazul aproape singular al artistului Sever Suciu este o excepţie care întăreşte regula. În timpul vieţii a avut parte de sprijinul şi admiraţia unor ditinşi oameni de cultură şi artă între care îi pomenesc doar pe D.R. Popescu, Ion Alexandru, Lazăr Lădariu sau Ilarie Opriş.

Cuvintele lui Sever Suciu, referindu-se la mutarea sculpturilor la Cluj Napoca, sunt memorabile: „Dacă sunt bune pentru Cluj înseamnă că sunt bune şi valoroase şi pentru Târnăveni...Aşa că pot rămâne aici!"

Se impune imperios prezervarea lucrărilor de artă şi amenajarea unei case memoriale. Cu sprijinul primarului Viorel Luduşan şi al Fundaţiei ASTURIAN, s-au demarat deja lucrările de reabilitare şi pregătire pentru dechiderea, în anul 2012, a Casei memoriale „Sever Suciu", în localitatea Gâmbuţ, judeţul Mureş. În această incintă vor fi expuse opere şi schiţe ale artistului şi va fi recreat atelierul sculptorului, aflat momentan la Târnăveni.

Casa memorială va fi şi un loc de referinţă pentru tinerii artişti, şi nu numai, aspiranţi la glorie, care vor avea posibilitatea să participe la cursuri de sculptură şi desen, la tabere tematice, dar şi la îmbogăţirea patrimoniului existent, cu lucrări proprii.

Iniţiatorii proiectului prognozează ca în 3-4 ani, Gâmbuţul să fie trecut ca o destinaţie turistică distinctă. E drept că pentru acesta vor fi necesare eforturi conjugate ale oficialilor dar şi ale celor ce apreciază şi iubesc arta lui  Sever Suciu..

Pe hara noastră afectivă, apariţia unei case memoriale, trebuie să fie nu doar un mod de a bifa încă o realizare, ci un prilej de evaluare, pentru realizarea altor obiective de acest fel în judeţul Mureş. Înaintaşii noştri merită acest lucru, pentru tot ceea ce ne-au lăsat, prin strădanie, talent şi dăruire.

 

Ioan Astalus

No comments: